Lansarea cărţii "Femeia. Intrebari si reflecţii " de Edith Stein va avea loc marti, 6 noiembrie, la orele 17, in holul rectoratului SNSPA din str. Povernei nr. 6-8, sector 1, Bucureşti.
Vor lua cuvântul:
- Prof. univ. Mihaela Miroiu(profesoară la SNSPA, Ştiinţe Politice, autoare),
- Iuliana Măldărăşanu (editoare, profesoară de limba germană, traducătoare),
- Oana Şerban (studentă la Facultatea de Filosofie, autoare)
- Dr. Tereza-Brînduşa Palade (profesoară la SNSPA, Ştiinţe Politice, autoare).
Edith Stein (1891-1942), a fost o ginditoare germană de origine evreiască convertită la catolicism, care a murit la Auschwitz in 1942 si a fost proclamata sfinta a Bisericii Catolice in 1998 de catre Papa Ioan Paul al II-lea. A fost studenta, doctoranda şi apoi asistenta lui Edmund Husserl, fiind a doua femeie din istorie care si-a luat diploma de doctor in Germania. Este autoarea unei vaste opere filozofice şi teologice, care cuprinde 17 volume in editia Herder (ESGA), aparuta intre anii 1983-1998. Printre scrierile sale cele mai originale se numara lucrari de fenomenologie, metafizica si gindire feminista. A fost cunoscuta ca o militanta pentru drepturile femeii atit in perioada cind era studenta, cit si ulterior, la maturitate, dupa convertirea ei la catolicism, fiind una dintre cele mai cunoscute feministe catolice ale secolului XX.
Lucrarea Femeia. Intrebari si reflectii cuprinde o serie de conferinte si cursuri sustinute de Edith Stein intre 1928-1933, mai ales in mediile intelectuale catolice. Temele cele mai importante pe care le abordează aici autoarea sunt vocaţia femeii si responsabilitatea ei sociala, educatia tinerelor pentru a dobindi o formare profesionala si umana cit mai favorabila implicarii responsabile in viata familiala, sociala si politica, semnificatia spirituala a maternitatii si a vocatiei sponsale a femeii, complementaritatea femeii cu barbatul in privinta vocatiilor lor specifice, care, in viziunea ginditoarei catolice, trebuie sa conduca la asumarea unor roluri "providentiale" care sunt conforme planului lui Dumnezeu. Autoarea construieste o etica a grijii sui generis, atunci cind scrie despre responsabilitatile ce corespund vocatiei materne si sponsale a femeii, conducind analiza ei filozofica si in directia unei gindirii personaliste prezente si in alte scrieri ale sale. Lucrarea este deosebit de importanta mai ales pentru cei care cauta raspunsuri la intrebari privitoare la afirmarea demnitatii personale a femeii in conditiile cooperarii sale cu barbatul - nu numai în familie, ci si in viata sociala si politica - si la aptitudinea femeii de a se darui pe sine unui Dumnezeu care nu este o idee, sau o teorie, ci o Persoana concreta. Aceasta aptitudine nu este, pentru Edith Stein, specifica numai femeilor cu o vocatie monastica, ci si celor care duc o existenta laica in societate, dar care recunosc in finalitatea lor ultima un principiu transcendent.
