"Cat de democratica era (sau, si mai bine, pentru cine era democratica) România interbelica? Cat de de-la-sine-intelese si dintotdeauna-avute au fost drepturile civile, juridice si politice ale femeilor din provinciile românesti si din România? De ce lipseste cu desavarsire activitatea ampla si sustinută a organizatiilor femeilor si feministe din discursul istoriografic dominant şi din manualele de istorie? In acest text, voi prezenta cateva repere din istoria miscarilor de emancipare a femeilor din provinciile românesti si din România, cu obiectivul principal de a arata ca au existat miscari de schimbare sociala, politica si legislativa si ca femeile nu se „bucura“ de drepturile pe care le au nici „de la sine“, nici ca urmare a unei „darnicii“ a legiuitorilor barbati iluminati, ci ca pentru aceste drepturi, pe care cele mai multe femei si barbati din prezent le considera „normale“, a fost nevoie de eforturile masive a mii de femei si a sute de organizatii care au luptat pentru ele." (Theodora-Eliza Văcărescu)
sursa: observatorulcultural.ro
