Am rămas uimită de amendarea şi răsamendarea atitudinilor găsite la Facultatea de Istorie. Recunosc, nu am fost acolo. Totuşi, indiferent de motivul pentru care studenţii de la istorie s-au adunat şi au rămas deja de 3 zile în amfiteatru, riscând forme autentice de coagulare a societatii civile, acţiunea lor îmi pare a fi cel mai sincer manifest de după Piaţa Universităţii.
Dincolo de vizita controversată a celor de la CriticAtac din prima seara – de ce nu s-au raliat din prima? – sau când s-au solidarizat de la catedră doar bărbaţii lor, evident, prezenţi şi activi, de Petre Roman, de Mihaiu, studenţii au rezistat miraculos. Astfel că apariţiile micilor ierarhii masculinizate au fost corectate. Dar nu de la sine!
Falia de gen nu este o invenţei a feministelor. Este o chestiune structurală. Oare orice încercare de reaşezare a ordinii după alte pricipii, unele care ne convin, va eşua dacă nu există “poliţiştii feminişti”? Nu trebuie să fie femeile, doar pentru că sunt femei, gardienii nediscriminării de gen. pe de o parte, dar mai ales, atunci când pretinzi dreptate şi egalitate se presupune că şi pentru femei.
Aşadar, felicitări sudenţilor şi studentelor de la facultatea de istorie! Văd cu mare curiozitate şi drag “şederea” protestatară, egalitară atât ierarhic cât şi de gen, de la facultatea de istorie. Şi chiar dacă nu voi fi acolo lângă ei, simt cu ei în gând şi reacţiune. (Ioana Vrăbiescu)
urmăriţi: www.facebook.com
