Ioana-Georgiana Ionescu
In cautarea unei vieti mai bune– Episodul 8
Daca articolul anterior v-a introdus, in masura in care ati permis acest lucru, in universul interior al unei victime a traficului de fiinte umane si cu precadere in profunzimea unei forme disfunctionale de atasament pe care aceasta o poate dezvolta in raport cu exploatatorul sau, articolul prezent extinde sfera manifestarilor emotionale pe care aceeasi victima a traficului de persoane le prezinta in raport cu obiectul primar al investirii sale afective, respectiv traficantul. In cazul sindromului Stockholm, aveam de-a face cu o suprainvestire emotionala pozitiva a traficantului, portretizat ca si “datator de viata” prin simplul fapt ca alege sa crute viata victimei.
Pentru a va face mai clare mecanismele de formare ale emotiilor la victimele traficului de persoane, va sugerez sa va imaginati emotionalitatea victimei ca un continuum cu doi poli.
La unul dintre poli sade maret pe un piedestal incrustat cu litere demne de o campanie de PR “Sindromul Stockholm”, hibrid, complex, de neinteles si controversat. Pe de alta parte, la polul opus, dominat parca de o incremenire afectiva, se plaseaza strategic cut-off-ul emotional, fratele mai mic, nepopular si oarecum anost al primului nascut botezat Stockholm. Linia aceasta imaginara imbibata de emotii prin care o victima codifica continuturi legate de situatia traumatica poate avea ca si coordonata centrala prezenta sau absenta implicarii emotionale, fie ea pozitiva sau negativa in raport cu persoane semnificative pentru context.
Asadar, Sindromul Stockholm poate fi asociat lejer unui burete care musteste de emotii si abia asteapta sa fie stors, in timp ce cut-off-ul emotional poate reprezenta acelasi burete aflat insa intr-o alta stare, respectiv golit de orice forma de emotie. Scopul ambelor strategii din punctul de vedere victimologic se refera in principal la apararea psihica in fata continuturilor traumatice. Deci, simplu si concret, ca persoana care tocmai ce a trecut printr-o situatie cu un grad considerabil de violenta si umilinta, pot sa ma apar de toate emotiile negative care ma ataca fie prin idealizarea agresorului si investirea emotionala a acestuia in rang de “erou persoanal”, fie sa ma rup emotional de toate cele cate s-au intamplat, alegand sa nu simt nimic.
Ce parere aveti despre aceste doua optiuni extremiste? Intre totul sau nimic, ce ati alege? Unde credeti ca v-ar fi mai confortabil sa continuati sa existati ca fiinta? Dar mai ales din care dintre cele doua puncte considerati ca ati putea sa functionati in virtutea reconstruirii personale? Imi vin in minte tot soiul de imagini sugestive pentru ilustrarea acestei dileme existentiale, care reprezinta un punct de cotitura pentru recuperarea psihica a unei victime a traficului de fiinte umane. Cum e mai bine: sa interpretezi afectiv tot ceea ce te inconjoara sau sa atribui exclusiv semnificatii golite de orice urma de emotionalitate unui eveniment din realitatea careia apartii ca individ?
Ma gandesc ca inainte de a da porni in cautarea unor raspunsuri la aceasta intrebare, merita sa vorbim pe scurt despre ceea ce inseamna cut-off-ul emotional din punct de vedere psihologic si relational. Asadar, conceptul de cut-off emotinal descrie mecanismul prin care un individ alege sa-si solutioneze aspectele emotionale problematice in raport cu persoane semnificative pentru existenta sa prin reducerea sau incetarea definitiva a contactului emotional cu acestia. Contactul emotional poate fi redus prin instituirea unei distante fizice intre individ si persoana semnificativa, respectiv luarea deciziei de catre individ de a se indeparta fizic de persoana care implica prin simpla prezenta activarea unor afaceri emotionale nesolutionate. Mai mult decat atat, acelasi contact emotional poate fi redus aplicand “tratamentul tacerii” asupra subiectelor problematice de catre individ in comunicarea cu persoanele semnificative din existenta sa. Relatia dintre individ si persoanele semnificative capata un contur mai placut in momentul in care individul “taie” portiunile emotionale din interactiunile cu acestia. Cu toate acestea, peticele emotionale taiate raman in forma latenta si in continuare nerezolvata, capatand o influenta si mai mare asupra relatiei dintre cei doi parteneri.
Prin aplicarea acestei strategii de gestionare a conflictelor relationale deja interiorizate de individ, acesta din urma risca sa caute frenetic implicarea emotionala, mergand pana in punctul in care initiaza relatii semnificative in care inca de la inceput manifesta supraimplicare emotionala. De exemplu, cu cat o victima a traficului de persoane continua sa manifeste raceala emotionala in raport cu familia de origine, cu atat aceasta va cauta sa contrabalanseze aceste tranzactii emotionale, implicandu-se intr-o maniera non – discriminativa intr-o noua relatie. Nevoia de implinire emotionala se va cere astfel satisfacuta cu orice pret, inclusiv acela al suprainvestirii afective a unei persoane in raport cu care nu exista o istorie relationala concludenta.
Carentele emotionale care devin consecinte firesti ale deciziei de cut-off emotional fata de persoane semnificative din viata unui individ, contribuie major la mentinerea starii de vulnerabilitate si nesiguranta relationala. In aceste momente de vulnerabilitate, o victima a traficului de fiinte umane, de exemplu, poate pune presiuni asupra noului partener de relatie sa se comporte intr-un anumit fel, sau poate alege sa se supuna excesiv asteptarilor partenerului de relatie de teama de a nu pierde noul contact emotional creat, si deci, relatia. Bucla alternantei dintre supraimplicare emotionala si cut-off emotional devine in ochii unei victime a traficului de fiinte umane, constanta relationala. Fie ca se referim la relatia acesteia cu familia de origine, vecini, cunostinte, prieteni, parteneri de cuplu, furnizori de asistenta, autoritati sau alte victime, patternul relational predilect poate fi conform acestei paradigme tocmai acela caracterizat de incapacitatea de a echilibra cantitatea de emotie investita.
Revenind insa la relatiile nou – formate putem afirma cu certitudine ca in general acestea se remarca prin naturalete, lejeritate si spontaneitate la inceput. In situatiile in care avem de-a face cu o persoana care tocmai a ales sa aplice un cut-off emotional fata de membrii semnificativi ai sferei sale personale, acestia vor incerca pe cat posibil sa impuna stabilitate si implicare in orice relatie nou – formata, din nevoia de a isi crea “familii de subsitut” prin intermediul relatiilor sociale si profesionale.
Pentru a conferi o nota normalizatoare acestui demers analitic, va voi aduce la cunostinta faptul ca, fiecare dintre noi comporta intr-un anumit grad note de atasament problematic in raport cu familia de origine. Cu toate acestea, persoanele care au reusit sa se diferentieze emotional fata de familia de origine se remarca prin capacitatea de a gasi permanent solutii adaptative de gestionare a acestui atasament, in timp ce o persoana care nu a reusit sa finalizeze procesul de “intarcare” fata de familia de origine, intampina dificultati constante in a face fata atasamentului disfunctional fata de acestia care reapare in existenta sa zilnica asemenea unui bumerang relational.
Atasamentul disfunctional poate capata diverse forme. De exemplu:
- persoana adulta poate intra cu precadere in rol de copil daca se afla in vizita la familia sa de origine si astfel va cauta activ ca parintii sai sa ia decizii in locul sau;
- o persoana adulta poate resimti intr-o maniera mai intensa sentimente de vinovatie cand vine in contact cu membrii ai familiei sale de origine, si mai specific este expus unor conflicte sau situatii stresanta carora I se cere indirect sa le gaseasca solutii;
- o persoana adulta poate manifesta emotional furie in momentul in care parintii sai nu par a-l intelege sau nu il aproba.
Merita mentionat faptul ca atasamentul problematic coreleaza cu nivelul de imaturitate atat al parintilor, cat si al copilului devenit adult, daca luam in considerare faptul ca reactia tipica in momentul aparitiei unei probleme o reprezinta (auto)invinovatirea.
Conceptul de cut-off emotional face parte dintr-un sistem elaborat de interpretare a relatiilor dintre indivizi fundamentat teoretic de catre psihiatrul american Murray Bowen, cunoscut sub denumirea de abordarea multigenerationala in psihoterapia cuplului si familiei. Fara intentia de explicita acest sistem in sine, voi incerca sa sintetizez in limita posibilitatilor referintele teoretice care vin sa va compleze viziunea de ansamblu asupra mecanismului de cut – off emotional. Alaturi de cut – off emotional, se regasesc concepte precum: diferentierea Sinelui, sistemul emotional al familiei nucleare, procesul de proiectie al familiei de origine, procesul de transmitere multigenerationala, pozitia unui individ in fratrie sau procesul emotional societal.
Consider ca in absenta intelegerii conceptului de diferentiere a Sinelui mecanismul de cut – off emotional va ramane pentru voi, cititorii mei, intr-un colt intunecat al mintii fara a capata un contur specific, astfel incat voi incheia articolul prin a aduce in discutie ce presupune in mod special procesul de diferentiere a Sinelui unui individ, fie acesta si victima a traficului de fiinte umane. In genere, familiile sau alte grupuri sociale semnificative se impun prin influenta pe care o manifesta fata de cum gandeste, simte sau actioneaza o persoana. Totusi persoana difera in functie si de susceptibilitatea pe care o afiseaza in raport cu “spiritul de turma”, iar grupurile variaza in functie de intensitatea presiunii spre conformism pe care o exercita asupra unui individ. Aceste diferente dintre indivizi si grupuri reflecta intr-o maniera fidela diferentele specifice existente la nivelul gradului de diferentiere a Sinelui intre indivizi. Cu cat este mai slab dezvoltat Sinele unui individ, cu atat mai mare va fi impactul pe cate cei din jur il vor exercita asupra functionalitatii generale a acestuia. Desi componentele de baza ale Sinelui sunt innascute, calitatea relatiilor pe care un individ le dezvolta si perfectioneaza in copilarie si adolescenta in interiorul familiei de origine determina considerabil traiectoria de evolutie a Sinelui. Odata stabilizat, nivelul Sinelui va comporta schimbari extrem de rar, in conditii de implicare activa si structurata a individului cu intentia expresa a instaurarii unei schimbari majore.
Persoanele cu un grad scazut al diferentierii Sinelui se remarca prin dependenta de acceptarea si aprobarea celor din jur, care implica ajustarea constanta a ceea ce gandesc, spun sau fac cu scopul apartenentei la un grup si validarii din partea acestuia. Persoanele de tip bully depind in aceeasi masura de aprobarea celor din jur ca si persoanele de tip cameleon, o diferenta majora constituind-o aceea ca persoanele bully ii constrang pe cei din jur sa se conformeze cu propriile lor conceptii in timp ce cameleonii se conformeaza independent de continutul acestor conceptii. Dezacordul sau diferentele de opinie reprezinta o amenintare la fel de mare atat pentru un bully, cat si pentru un cameleon. Un rebel prin definitie poate fi o persoana cu un grad scazut de diferentiere a Sinelui, desi pretinde ca detine un Sine puternic, care insa exista si functioneaza doar in opozitie cu cei din jur.
O persoana puternic diferentiata de familia de origine isi accepta intr-o maniera realista dependenta de grupurile sociale inconjuratoare, in timp ce manifesta calm si cumpatare in gestionarea conflictelor, criticismului si a conduitelor de respingere, intrucat aplica un sistem de gandire bazat pe evaluare minutioasa, in defavoarea argumentelor emotionale. Principiile filtrate prin propria gandire critica il ajuta pe individul bine – diferentiat sa ia decizii asumate pe problematici sociale si de familie, fara a-l predispune la comportamente impulsive. Ceea ce decide se afla in perfecta consonanta cu ceea ce afirma si ceea ce face. Aceasta categorie de persoane cu o puternica diferentiere a Sinelui se pot comporta intr-un mod autosuficient, insa in situatiile in care acesta actioneaza in interesul superior al grupului de apartenenta, o face datorita gandirii rationale nu presiunilor de grup. In timp ce manifesta o incredere crescuta in propriul sistem de gandire, acest individ se poate ralia si altor pareri fata a recurge la excluderea acestora intrucat nu corespund cu propriile viziuni.
Unde credeti ca se situeaza o victima a traficului de persoane din punctul de vedere al gradului de diferentiere a Sinelui? Care este oare proportia in care o victima isi asuma actiunile si deciziile sale cu atat mai mult cu cat acestea se afla sub imperiul emotionalitatii negative? Se aplica oare principiul echitatii in cazurile de cut – off emotional al unei victime in raport cu traficantul: orice suprainvestire afectiva a traficantului se soldeaza cu cut – off emotional din dorinta de a dezvolta noi mecanisme mai functionale de raportare la o realitate non – traumatica aflata in afara retelei de trafic de persoane? Intrebari grele la care va invit sa reflectati pana data viitoare…
