Ioana-Georgiana Ionescu
In cautarea unei vieti mai bune Episodul 4
Un subiect de discutie foarte controversat caruia ii sunt supusa frecvent in interactiunea atat cu specialisti, cat si cu non-specialisti il reprezinta fara doar si poate modalitatile prin care persoane aflate sub incidenta asa-numitului “grup de risc” sfarsesc in situatii concrete de exploatare. Controversa apare in momentul in care cu precadere non – specialistii - persoane din publicul larg, membrii de familie ai victimelor, cunostinte, prieteni, etc. pun intrebarea “Cum a ajuns victima in situatia de exploatare?”. Bineinteles ca in functie de gradul de implicare emotional al acestora in cadrul discutiei cu specialistii unor organizatii care activeaza in domeniul anti – trafic, forma intrebarii se poate modifica escaladand diferite grade de judecata.
Astfel in seria acestui tip de intrebari se mai incadreaza: Ce a cautat in locul acela? Cum a putut sa plece in strainatate fara sa stie limba tarii in care mergea? Cum a putut sa aiba incredere intr-un om pe care il cunoscuse recent? Cum e posibil sa nu fi stiut la ce se duce? De ce nu a fugit cand si-a dat seama de situatia reala in care se afla? Cum si-a imaginat ca fara studii sau o calificare profesionala va putea sa lucreze in strainatate? De ce a acceptat sa i se acopere cheltuielile de transport si realizarea actelor necesare plecarii? De ce nu si-a anuntat familia ca pleaca? Evident ca lista poate continua de la aspecte generale la aspecte punctuale legate de modalitatile de recrutare, motivele care au stat la baza plecarii victimei din localitatea de domiciliu si nu in ultimul rand modalitatile prin care victima a gestionat experienta de trafic si a reusit sa scape din aceasta.
Intreg ansamblul de semne de intrebare redat anterior implica o concentrare intensa a gandirii critice a emitentilor acestor chestiuni, oameni care nu poseda cunostinte de specialitate in ceea ce priveste dinamica traficului de persoane, in directia incadrarii intr-o categorie indeajuns de indepartata de universal cotidian al acestora pentru victimele traficului de persoane- persoane care desi cunosteau potentialele consecinte au acceptat implicarea intr-o situatie de risc care a degenerat in exploatare. Pe scurt, una dintre credintele generale emise in raport cu victimele traficului de persoane in Romania, o reprezinta aceea conform carora victimele sunt in totalitate responsabile si vinovate pentru ceea ce li s-a intamplat.
Oare sa fie acest raspuns simplu si unidimensional explicatia generala valabila la complexitatea elementelor de dinamica in traficul de persoane? Cu siguranta nu, insa din punctul meu de vedere reprezinta un mecanism de aparare folosit adesea de catre persoanele care iau contact incidental cu o victima traficului de persoane, cat si pentru membrii familiei acesteia in momentul in care emotionalitatea generata de povestea de exploatare a victimei nu mai poate fi gestionata. In acel moment critic in care devine dificil pana la imposibil de integrat informatia ca traficul de fiinte umane se intampla atat la oras, cat si la sat, atat pentru persoane cu educatie formala superioara, cat si pentru persoane cu educatie formala medie, si mai ales atat in familii care au relatii functionale si un statut economic stabil, cat si in familii cu relatii disfunctionale si statut economic precar, persoana percepe mesajul ca atac in fata caruia se apara. Si cum mai bine te poti apara decat sa pretinzi ca tie nu ti s-ar putea intampla asa ceva, intrucat tu si numai tu esti responsabil pentru deciziile pe care le iei in ceea ce priveste parcursul existentei tale?
Si incet, dar sigur, apare in peisajul explicativ al fenomenului de trafic de persoane, problema consimtamantului, a libertatii de miscare, precum si a controlului de care o victima beneficiaza sau la care poate apela intr-o situatie puternic traumatizanta fizic si psihic, fie ca vorbim despre exploatare sexuala prin fortarea la oferirea de servicii sexuale contra cost, exploatarea prin munca fortata, exploatarea prin constrangerea la activitati de cersetorie, exploatarea prin constrangerea la comiterea de infractiuni – furturi marunte, transport de droguri sau alte substante cu caracter illegal, exploatarea mixta, precum si prevelarea fortata sau in absenta consimtamantului informat de celule, organe, cat si traficul de bebelusi in scop adoptiilor ilegale.
O tema de reflectie in acest sens o constituie caracterul de infractionalitate organizata specific pentru traficul de persoane din punct de vedere legislativ la nivel mondial. Desfasurarea de activitati de criminalitate organizata implica angrenarea unui ansamblu complex de resurse umane, financiare, logistice, etc., ansamblu in care se afla inclusa si victima ca veriga din acest lant devenit cerc vicios pentru autoritatile specializate in activitati de combatere a fenomenului.
Astfel incat, pe langa victima, la nivelul “resurselor umane” implicate in traficul de persoane, se aduce in prim-plan o adevarata retea umana care include recrutori, transportatori, calauze, traficanti, proxeneti, supraveghetori, plasatori, colectori de bani, proprietari de locatii in care se desfasoara activitatile propriu – zise de exploatare, clienti care solicita serviciile pe care victimele trebuie sa le ofere, alte victime aflate in situatii similare de exploatare, precum si victime care datorita perioadei prelungite de exploatare si-au impamantenit credinta ca utilitatea lor personala este reprezentata exclusiv de participarea in activitati de exploatare sub atenta supraveghere a persoanelor “autorizate”.
Datorita experientei profesionale in domeniul furnizarii de servicii de asistenta pentru victimele traficului de persoane in Romania, pe de o parte, cat si a specificului propriei formari profesionale, respectiv aceea de psihoterapeut sistemic, pe de alta parte, functionez in paradigma teoriei sistemelor cu precadere in explicarea traficului de persoane. Consider adecvate contributiile teoretice sistemice in psihologie care ofera o perspectiva dinamica in explicarea oricarei interactiuni care implica mai mult de doua persoane. Sintetic, un sistem uman, cum poate fi considerata reteaua de persoane din traficul de persoane, functioneaza prin interactiunile constante dintre membrii sistemului, precum si prin schimburile interdependente dintre acestia. O modificare la nivelul uneia dintre verigile sistemului conduce catre modificarea dinamicii intregului sistem, adica fiecare veriga realizeaza o serie de activitati conduse de anumite motive pentru care poate fi resposabil. O singura veriga a sistemului, respectiv victima in acest caz, nu poate fi total responsabila pentru dinamica integrala a sistemului, ci doar intr-o anumita masura asupra activitatilor le care le desfasoara. Si daca luam in considerare absenta consimtamantului sau folosirea de mijloace de manipulare pentru includerea victimei in reteaua de exploatare si trafic, concluzia silogistica aproape care poate fi extrasa din aceasta insiruire de afirmatii logice cu valoare de adevar 1 (in opozitie cu afirmatiile logice false cu valoare de adevar 0) o reprezinta aceea ca victima detine control in masura extrem de redusa atat in perioada pre-trafic, cat si in perioada efectiva de exploatare. Asistenta furnizata post-trafic reprezinta in acest context sansa reala oferita unei victime de a detine controlul asupra propriei existente.
In speranta ca dialogul meu interior transpus intr-un articol concret pe tematica modalitatilor de recrutare, cat si a perceptiei colective asupra cantitatii de control pe care o victima o detine in situatia de trafic de persoane, va genera reflectii in randul cititorilor acestui editorial, finalizez prezentul articol prin a anunta faptul ca aceasta discutie nu a reprezentat decat debutul unei dezbateri mai ample pe subiectul modalitatilor efective de recrutare folosite de catre traficanti, cat si a celor mai noi tendinte in domeniu.
