Editorial pe tema traficului de persoane Ep. 1
Ioana – Georgiana Ionescu
Preocuparea pentru gasirea de oportunitati mai bune de trai a existat dintotdeauna ca si coordonata in planificarea viitorului pentru fiecare individ. Evenimentele politice de referinta care au marcat istoria romaneasca ultimului deceniu, respectiv includerea Romaniei in alianta nord-atlantica in 2004 si aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007, au generat, asa cum era de altfel de asteptat si reactii sociale in masa. Una dintre aceste reactii a fost accentuarea nevoii de a trai conform standardelor impuse de noile suprasisteme in care Romania a fost integrata. Atat visul american, cat si bine-cunoscutele trimiteri catre lumea occidentala, s-au combinat ca intr-un soi de contructie mentala hibrida care i-a determinat pe cetatenii romani, independent de varsta, sex, etnie, nivel de scolarizare, sa isi doreasca sa lucreze in strainatate. Migratia fortei de munca romanesti in strainatate a devenit o realitate palpabila odata cu initiativele de cuantificare ale fenomenului, care au aratat faptul ca peste 2 milioane de romance si romani locuiesc temporar in Italia si Spania, avand ca scop de sedere munca.
Pe langa datele oficiale existente cu privire la numarul cetatenilor care locuiesc si desfasoara activitati profesionale in strainatate, in conformitate cu legislatia tarii de destinatie, merita supuse atentiei si efectele secundare ale emigrarii galopante a cetatenilor romani in tari membre ale comunitatii europene.
a) scaderea capacitatii de discriminare a ofertelor de munca legale si realiste in cazul cetatenilor care doresc sa emigreze;
b) scaderea capacitatilor de monitorizare si control a acestora din partea institutiilor abilitate;
c) mediatizarea excesiva a povestilor de succes in strainatate insotita de dezvoltarea de asteptari nerealiste din partea unor segmente de populatie
d) dezvoltarea alarmanta a sectoarelor de industrie aflate la limita legalitatii urmata in mod firesc de cresterea activitatilor de criminalitate organizata care implica transportul si/sau vanzarea – cumpararea de oameni in vederea exploatarii sexuale, prin munca, prin constrangere la comiterea de infractiuni sau, de ce nu, a tuturor celor mai sus-mentionate.
In dinamica fenomenului de trafic de fiinte umane la nivel international, Romania a dobandit cu rapiditate titulatura de “tara de origine” pentru victimele exploatate ulterior in tari vest-europene. Din cronologia formelor de exploatare, debutul l-a avut exploatarea sexuala a femeilor de nationalitate romana cu varste cuprinse intre 18 – 25 ani in industria sexuala, urmata de exploatarea prin munca fortata a unor segmente de populatie cu varste cuprinse intre 25 – 40 ani, exploatarea prin cersetorie a membrilor unor grupuri vulnerabile (persoane cu dizabilitati, comunitatea roma, minori, etc.), cat si exploatarea mixta aplicabila pentru o plaja mai larga de populatie.
Aceste realitati socante au determinat si o serie de reactii in lant ale sectorului guvernamental, cat si non-guvernamental. La nivel guvernamental, cele mai importante actiuni intreprinse au fost: reglementari legislative privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si masuri de protectie pentru victimele infractiunilor; infiintarea Agentiei Nationale Impotriva Traficului de Persoane (A.N.I.T.P.) in 2005; realizarea de Standarde Nationale de Asistenta pentru Victimele Traficului de Persoane realizarea Strategiei Nationale Impotriva Traficului de Persoane 2006 – 2010 insotita de cele doua Planuri Nationale de Actiune 2006 – 2008 si respectiv 2008 – 2010; crearea Mecanismului National de Identificare si Referire pentru Victimele Traficului de Persoane.
La nivel non-guvernamental reactiile s-au concretizat in aparitia si dezvoltarea de organizatii non-guvernamentale specializate in desfasurarea de activitati si programe de informare, crestere a nivelului de constientizare, formare si cercetare in problematica traficului de persoane, pe de o parte si furnizarea de servicii directe pentru victimele traficului de persoane, pe de alta parte. In sfera inter-guvernamentala Organizatia Internationala pentru Migratie – Misiunea din Romania, s-a remarcat ca punct focal de expertiza in asistenta victimelor traficului de persoane, colaborand inca din anul 2000 cu organizatiile non-guvernamentale din Romania cu competente in domeniu pe partea de dezvoltare si management de adaposturi pentru victimele traficului de fiinte umane.
O victima a traficului de persoane in anul 2010, independent de forma de exploatare, etnie, apartenenta religioasa, politica, conform legislatiei in vigoare, are dreptul la:
- servicii gratuite de protectie si asistenta speciala fizica, juridica si sociala;
- viata privata si ocrotirea identitatii;
- recuperare fizica, psihologica si sociala;
- servicii gratuite de protectie si asistenta spefica pentru femei si copii ;
- protectie fizica gratuit ape perioada desfasurarii procesului de trafic de persoane ;
- servicii de cazare temporara gratuira (maxim 10 zile ; in situatii speciale maxim 3 luni) in centre guvernamentale de asistenta si protectie a victimelor traficului de persoane care subsumeaza asigurarea hranei si a unei game de servicii medicale si psihologice
- consiliere gratuita in accesarea facilitatilor sociale furnizate de stat ;
- programe speciale de scurta durata pentru initierea si formarea profesionala a victimelor cazate;
- locuinte sociale prioritizat in masura resurselor disponibile;
- facilitarea intoarcerii in tara de origine in conditii de securitate pentru victimele cetateni straini;
- informare cu privire la procedurile judiciare si administrative aplicabile in cazul traficului de persoane ;
- asistenta juridica obligatorie gratuita pe durata procesului de trafic de persoane ;
- consiliere psihologica (maxim 3 luni; in situatii speciale 6 luni), asistenta juridica (in limita unui cuantum de 2 salarii minime brute) gratuite si compensatie financiara (in limita unui cuantum de 10 salarii minime brute).
Aplicarea legislatiei specifice drepturilor si facilitatilor pe care le detine o victima a traficului de persoane in Romania comporta, in mod previzibil de altfel, dificultati generate in mare parte de modificarile legislative si adminitrative ulterioare aprobarii legislatiei anti-trafic, pe de o parte, si lipsa resurselor financiare si umane guvernamentale necesare implementarii activitatilor specifice, in cea mai mare parte.
Din acest motiv, organizatiile non-guvernamentale care desfasoara activitati din sfera asistarii victimelor traficului de persoane in Romania, au functionat ca solutie complementara in completarea resurselor necesare in vederea respectarii drepturilor de baza pentru victimele traficului de persoane. Daca din punct de vedere guvernamental, se stipuleaza obligativitatea acordarii de servicii de asistenta de scurta durata (maxim 10 zile cazare, maxim 3 – 6 luni consiliere psihologica, asistenta juridica in regim de avocat din oficiu, etc.), perspectiva non-guvermanentala asupra programelor de asistenta pentru victime ale exploatarii si traficului se remarca prin caracterul sau integrat si de durata lunga. Astfel un program de asistenta integrata de lunga durata coordonat de catre un furnizor non-guvernamental specializat si monitorizat de catre A.N.I.T.P. cuprinde urmatoarea gama de servicii asigurate cu durata variabila in functie de complexitatea cazului :
- asistenta materiala si rezidentiala in vederea satisfacerii nevoilor emergente ale victimei : hrana, igiena si ingrijire personala, adapost;
- asistenta medicala in vederea stabilizarii starii de sanatate a victimei in regim de urgenta si/sau pe termen lung: investigatii medicale, medicatie, monitorizare medicala, spitalizare, plata asigurarilor de sanatate, etc.
- asistenta psihologica in vederea stabilizarii starii psihice a victimei in regim de interventie psihologica in criza si/sau consiliere psihologica de lunga durata, grupuri de suport psihologic, consiliere de cuplu si familie, evaluare psihologica, suport in situatii speciale (audieri, efectuarea de analize medicale, etc.),;
- asistenta educationala in vederea facilitarii accesului la educatie concretizata in reinsertie scolara, calificare profesionala, suport in gasirea unui loc de munca adecvat cunostintelor teoretice si practice ale victimei, suport in continuarea studiilor obligatorii, activitati de timp liber cu carácter educativ, etc.;
- asistenta juridica in vederea asigurarii protectiei si reprezentarii in instante necesare apararii drepturilor unei victime si probarii infractiunii in procesul penal de trafic de persoane, in solicitarea de compensatii financiare sau in actiuni judiciare conexe (completari ale declaratiilor, reconstituiri, re-audieri, etc.);
- asistenta sociala in vederea facilitarii accesului la sistemul de protectie sociala de stat, medierea relatiei cu autoritatile competente, medierea relatiei cu membrii familiei de origine si/sau extinse, realizarea de anchete sociale si monitorizarea integrarii in familie a victimei.
Ca o mentiune de final, activitatea organizatiilor non-guvernamentale de furnizare de servicii de asistenta pentru victimele traficului de persoane, ca solutie alternativa de completare a serviciilor de stat, beneficiaza prin lege (678/2001 articolul 42) de subventii de la bugetul de stat. Realitatea, si in acest caz, nu se raliaza la standardele impuse legislativ, majoritatea organizatiilor non-guvernamentale functionand in baza unor programe finantate de donatori straini.
Ioana – Georgiana Ionescu este Psihoterapeut si Manager de caz ADPARE (Asociatia pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare si Educatie)
