Afrim se raportează la eliberarea feminină care a început odată cu apariţia pilulei contraceptive, a înmulţirii divorţurilor, a creşterii numărului de femei care lucrau, şi a explodat în perioada flower power. Elevă la şcoala catolică, dar declarat budistă (doar aşa putea accepta „reîncarnarea“ peştişorului în enigmaticul Mr. Lawrence), micuţa Iris sesizează contradicţiile de viziune asupra sexului între doctrina religioasă şi membrii familiei sale, inclusiv Miss Rose. Autonomia financiară şi eliberarea sexuală au permis femeilor o independenţă emoţională, chiar dacă nimeni nu a garantat şi fericirea. În sfîrşit, mama are curajul să părăsească un cămin care-i era închisoare, dar despre viaţa ei ulterioară nu ştim nimic. Am putea alege să credem că a fost fericită, intuiţia însă susţine contrariul.

Fetiţa din bolul peştişorului auriu, de Morris Panych, regia Radu Afrim, Teatrul German din Timişoara.

mai multe: dilemaveche.ro