Ilona Voicu
“Femeia de Ceara“ este prima piesa dintr-un proiect mai amplu (“Teatrul Tabu”) al regizorilor Mihai Vantu si Daniel Ionescu, proiect despre care initiatorii lui afirma ca “va trata subiecte contemporane, TABU. Temele abordate, nu tot timpul comode, dar vecine noua, vor prinde viata in spectacole diferite, in spatii diferite“.
Piesa, care se joaca la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Balcescu si in care Lacramioara Brecea face un rol foarte convingator, este o poveste absolut tulburatoare despre drama unei mame careia ii moare copilul si care, asa cum sugereaza si titlul, se topeste sub povara obsesiva a retrairii ultimelor clipe ale bebelusului ei, timp de 17 zile si 17 nopti, pana la epuizare, pana la propria-i moarte.
Dincolo de povestea ca atare, femeia de ceara este, de fapt, femeia invizibila, femeia condamnata sa-si traiasca singura drama, pentru ca problemele ei si cele ale celor asemenea ei nu le veti gasi niciodata pe agenda publica, in pofida faptului ca, asa cum aflam la sfarsitul piesei, anual, aproximativ 2500 de femei din Romania traverseaza o drama asemanatoare celei traite de ea.
Iata ca femeia-mama nu este numai cea de care trebuie sa ne aducem aminte o data pe an sau atunci cand nu mai avem alte solutii de a salva tara de la saracie, decat reducerea indemnizatiei pe care o primeste, ci si femeia de la care ar trebui sa avem curajul de a nu intoarce privirea atunci cand sufera, are nevoie de ajutor, plange, tipa, se topeste de suferinta pentru suferinta copilului ei.
Pentru curajul de a aduce un asemenea mesaj in spatiul public si de a-l promova in pofida absentei unei sustineri substantiale, site-ul www.feminism-romania.ro sprijina initiativa realizatorilor acestui spectacol si a celorlati parteneri ai acestuia.
